Tradiția parteneriatului dintre Colegiul Național „Vasile Alecsandri” şi Teatrul Dramatic ”Fani Tardini” se continuă ṣi în acest an școlar 2025-2026. Acest parteneriat reprezintă o oportunitate valoroasă de a aduce educația mai aproape de cultură ṣi de a transforma învățarea într-o experiență vie. Prin participarea la spectacolele de teatru elevii au ocazia de a descoperi arta scenică nu doar ca formă de divertisment, ci ṣi ca instrument de formare personală.
Activitățile desfășurate în cadrul acestui parteneriat – vizionări de spectacole, întâlniri cu regizorii, discuții tematice – contribuie la dezvoltarea atenției, a empatiei ṣi a gândirii critice. Elevii sunt încurajați să îşi exprime opiniile (aşa cum s-a întâmplat pe 12 decembrie 2025 la sesiunea de discuții cu regizorul Tudor Giurgiu, dupa ce au vizionat filmul „Pădurea de molizi”, un film dramatic românesc, realizat în 2025 de regizorul Tudor Giurgiu după un scenariu propriu în colaborare cu Gabriel Gheorghe, bazat pe fapte reale), să interpreteze mesajele artistice şi să respecte perspective diferite („Secretara, mortul şi dulapul”, „Regina nopții”, „Viaţa, moartea şi învierea domnului Valentin Ionescu”, „Răpirea”).
Teatrul are harul de a aduna oameni diferiți în același timp şi spațiu, sub lumina caldă a scenei. O astfel de întâlnire a avut loc recent, pe 14 decembrie, când mai multe generații – peste 100 de elevi, actuali şi foşti profesori ai colegiului nostru – s-au reunit în sala Teatrului Dramatic ”Fani Tardini” pentru a urmări același spectacol, fiecare cu propriile așteptări, experiențe şi amintiri.
Pentru liceeni, întâlnirea cu teatrul a fost, pentru unii, o descoperire. Obișnuiți cu ritmul rapid al ecranelor şi cu poveștile fragmentate ale mediului digital, ei au fost provocați să asculte, să observe şi să simtă fără intermediar. Surprinzător, tăcerea din sală (întreruptă doar de ropotele de aplauze în momentele-cheie ale spectacolului) şi atenţia acordată actorilor au arătat că emoția autentică reușește încă să concureze cu tehnologia.
Adulții au regăsit replici sau teme care le aminteau de spectacole văzute în tinerețe, alţii au apreciat reinterpretările moderne şi curajul artistic. Profesorii au privit nu doar spectacolul, ci şi reacţiile elevilor, observând cum teatrul poate stârni reflecție, discuţii şi interes pentru cultură.
Seniorii, martori ai multor epoci teatrale, au adus cu ei memoria scenei de altădată. Privirea lor atentă, reacțiile discrete şi aplauzele îndelungate au transmis respect pentru actul artistic şi pentru efortul actorilor.
La final, discuțiile au fost poate la fel de valoroase ca spectacolul în sine. Diferențele de opinie nu au separat, ci au îmbogățit experiența şi au arătat că teatrul nu oferă răspunsuri definitive, ci invită la reflecție. Fiecare generație a înțeles că teatrul nu aparține unei singure vârste, ci tuturor celor dispuși să asculte o poveste spusă cu sinceritate. Această întâlnire la teatru a demonstrat că arta scenică rămâne un limbaj comun, capabil să unească oameni de vârste diferite şi a devenit o lecție despre cultură, comunicare şi respect între generaţii. Într-o lume adesea fragmentată, teatrul continuă să fie un loc al întâlnirii, al empatiei şi al dialogului între generaţii.
Prin acest parteneriat, școala şi teatrul îşi asumă împreună rolul de a forma tineri deschiși spre cultură, comunicare şi valori autentice, contribuind la construirea unei comunități educate şi sensibile la arta spectacolului.
Prof. Lucica Geanina Cojocaru