Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați are o excepțională tradiție, un parcurs care se împletește armonios sau dramatic cu istoria orașului, dar și cu cea a țării și, nu în ultimul rând, cu meandrele evoluției învățământului românesc.

Arborele genealogic al prestigiosului nostru colegiu își află rădăcinile în „Legea Instrucțiunii Publice”, elaborată, în 1864, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, care a stimulat dezvoltarea școlii naționale, prin obligativitatea și gratuitatea învățământului primar, prin organizarea învățământului secundar (gimnazii, școli profesionale, licee, seminarii) și prin statuarea primelor instituții de învățământ superior. La 26 august 1867, Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor a comunicat primarului orașului Galați, prin adresa oficiului administrativ nr. 8737 din 26 august 1867, că „s-a prevăzut în buget la art. 590, înființarea unui gimnaziu, în orașul pe care îl conduce, cu o singură clasă, deocamdată, urmând a lua măsuri și a da dispoziții pentru găsirea localului necesar în centrul urbei…”. Această adresă constituie actul de naștere al primului gimnaziu teoretic din Galați, care a fost inaugurat într-o zi de duminică, 26 noiembrie 1867.

Odată  drumul deschis, procesul atât de complex al pregătirii elevilor a început  sub îndrumarea   profesorilor  Ioan Cetățianu, primul   director, alături de V. A. Urechia, Gheorghe Ghimbășanu și Nicolae Sabin, care își împărțeau predarea  a nouă discipline de studiu. Numit director la doar 27 de ani, Ion Cetățianu a deținut această  funcție  până  in 1890, cu cei 23 de ani la conducere fiind  cel mai longeviv director alecsandrin. Evident, nu doar longevitatea  este cea mai demnă de reținut. În acești ani, chiar dacă școala a fost găzduită în mai multe clădiri până când s-a mutat într-o casă proprie, și-a câștigat prestigiul primului liceu de stat din urbe și al unui adevărat reper cultural, depășind stadiul unui gimnaziu obișnuit.

Din mărturiile vremii, au rămas informații despre dificultățile material-financiare pe care le-a avut de traversat școala în primii ei ani de existență. De exemplu, era o obișnuință ca plata salariilor să se realizeze cu întârzieri de două, trei luni. În condițiile în care lefurile profesorilor nu depășeau 400 de lei lunar, ministrul Cultelor si Instrucțiunii Publice, Titu Maiorescu, semna o adresă prin care se comunica, la 1874, directorului gimnaziului că este autorizat „a face reparațiunile necesare localului în limitele sumei de trei sute treizeci și cinci de lei”. Cunoscând greutățile începutului, primăria împrumuta școlii câteva piese de mobilier, ca mai târziu, primarul să comunice că, în ședința  din 26 februarie 1873, Consiliul comunal „a admis  ca mobilierul ce comuna vi au dat cu titlu de împrumut  să se considere ca dăruit Gimnaziului”. Este adevărat  că „primul mobilier propriu al școlii a fost confecționat în vara anului 1868”, dar era insuficient, chiar pentru un număr redus de elevi.

În perioada directoratului lui Ioan Cetățianu, gimnaziul a fost transformat, în anul 1887, în liceu cu șapte  clase, ultimele trei echivalând astăzi cu clasele IX-XI. Conform legii de reorganizare  a învățământului secundar din 1898, s-a trecut la liceul cu opt clase, adăugându-se astfel echivalentul clasei a XII-a de astăzi. Datorită legii lui Spiru Haret din 1898, liceul va avea, începând cu 1899, 8 clase. În această perioadă numărul de elevi crește constant, de la 6 elevi, în 1867, la 699 de elevi, în 1916.

O înfăptuire de cea mai mare însemnătate, care a încununat perioada directoratului lui Ioan Cetățianu, a fost desigur mutarea definitivă în localul propriu „plănuit anume pentru liceu, sub ministeriatul d-lui Dim. Sturdza și executat cu începere din septembrie 1888”. Terenul destinat construcției, cu o suprafață  de peste 11000 m. p., situat  pe strada Nicolae Bălcescu (fostă Mavromol, ulterior Berthelot), fusese  cumpărat de primăria orașului, de la Elpinica Alexandri în acest scop. Localul era alcătuit din mai multe grupuri de clădiri reprezentând  corpul cu opt  săli de clasă, amplasate pe două nivele, patru la nord și patru la sud, locuințele directorului și ale personalului administrativ, o sală de gimnastică. Sălile de clasă erau  unite printr-o aripă, actuala fațadă, care la parter găzduia  cancelaria, iar la etaj erau două  săli spațioase, menite  a fi săli de caligrafie și desen, dar care au fost de la început ocupate  de biblioteca „V.A. Urechia”.

Numele instituției noastre este expresia recunoștinței a comunității școlare față de făuritorii Unirii de la 1859 care s-au întâlnit și la moșia Mânjina, situată în actualul județ Galați. În conacul lui Costachi Negri, Vasile Alecsandri și Al. I. Cuza, alături de oameni ai momentului, au dezbătut ideile Unirii și ale Independenței. Astfel că, în 1892,  la propunere lui Al. Nicolescu, ajutat de profesorii P.D. Petrovici și Gr. Guțu, Ministerul a aprobat, prin ordinul nr. 211/16.X.1892, ca liceul gălățean să poarte numele lui Vasile Alecsandri. De fapt, toate  unitățile școlare gălățene de la sfârșitul veacului al XIX-lea au primit pe frontispiciul lor, în semn de recunoștință, numele militanților unioniști.

Istoria liceului nu a avut doar momente luminoase, ele s-au îmbinat cu cele dramatice prin care țara și o lume întreagă treceau. Astfel, în timpul Primului Război Mondial, clădirea a fost rechiziționată pentru Spitalul Militar nr.191, la dispoziția Crucii Roșii și a armatei (15 august 1916 – 16 mai 1918), iar profesori și elevi ai liceului au plătit, pe front, cu viața pentru idealurile naționale.

După război, alte etape de evoluție au fost parcurse prin realizări numeroase legate de numele directorului Ion Tohăneanu, care  a condus  liceul  timp de 17 ani, în trei perioade, 1919-1927, 1928 și 1931 -1940. La insistențele  acestuia, comitetul școlar a decis construirea unei noi aripi, lucrare care a fost săvârșită  în anul 1923 și a constat în șase noi  săli de curs, pe două  niveluri, în partea  de sud-vest a localului, spre actuala sală de sport.

Internatul a fost următoarea construcție care s-a adăugat patrimoniului liceului. Numărul de elevi din mediul rural fiind în creștere, iar condițiile asigurate de diferite gazde, destul de improprii, au făcut ca problema internatului sa fie deosebit de presantă. În vara anului 1925 a început,  în partea dinspre strada Carnabel a curții, construcția internatului, cu fonduri de la primărie, dar și din donații  particulare. Resursele au fost destul de mari ca să permită  execuția  lucrărilor principale  până  în octombrie  același  an. În decembrie, în prezența ministrului instrucțiunii, dr. C. Angelescu, a  avut loc inaugurarea oficială, extrem de repede chiar după standardele tehnice de astăzi. Din anul 1934, a început construcția actualei săli de gimnastică  și a bazinului  de  înot care au fost terminate în anul următor, sala de gimnastică fiind folosită, după dotarea cu mobilier și ca sală de festivități. În aceiași ani, clădirea liceului  s-a extins cu patru săli de clasă pe două nivele, cu scopul de a găzdui laboratoare de fizică și de chimie; de asemenea, a fost construit și amenajat poligonul de tir. La toate se adaugă constituirea, în anii 1938-1939, a taberei de recreere  de la Cheia, județul Prahova.

În scurt timp, alt război își cerea tributul. Între 1941 și 1944, liceul a trecut prin mari dificultăți și prin transformări dramatice:  clădirea a adăpostit din nou un spital militar, corpul didactic a fost mobilizat pe front, iar elevii, determinați de nevoi materiale, s-au risipit prin satele județului, numărul cursanților fiind în descreștere. După al Doilea Război Mondial, între 1944 – 1948 , i se anulează titulatura și devine liceu teoretic de 11 clase. Între 1948 – 1961, funcționează după modelul sovietic și se numește „Școala medie teoretică mixtă” de 10 și 11 clase. Începând cu 1964, după o interdicție de 16 ani, școala noastră și-a recăpătat tradiționalul nume: LICEUL „VASILE ALECSANDRI” GALAȚI.

Din anul 1968, sub imperativul  așa-zisei legături cu viața practică, cu producția nemijlocită, majoritatea unităților  școlare  din oraș și din județ  au fost transformate  în licee și  grupuri  școlare  industriale. Liceul „Vasile Alecsandri” funcționează însă cu clase de profil matematică-fizică, la care se adaugă obligatoriile clase de industrial. Ideea în numele căreia s-a adoptat această măsură a fost aceea de a se asigura învățământului un caracter cât mai practic, „adaptat cerințelor construcției  societății socialiste multilateral dezvoltate”. Astfel, liceele erau patronate de întreprinderile mari ale orașului, asigurând materia primă  pentru  lucru și preocupându-se de dotarea atelierelor școlii și de furnizarea comenzilor. De asemenea, ingineri și maiștri ai acestor întreprinderi industriale erau detașate, în cadrul liceului, pe post de cadre didactice.  Liceul „Vasile Alecsandri” a funcționat sub patronajul Întreprinderii de Mecanică  Navală și al Laminorului de Tablă  Subțire, fosta Uzină „Cristea Nicolae”. Atelierele-școală funcționau  în curte, în prelungirea  corpului D și erau alcătuite din trei încăperi în care se  aflau bancuri de lucru, strunguri și alte mașini, bineînțeles,  vechi, cedate de întreprinderile  patronatoare menționate.

Un alt aspect important este adăugarea fetelor, în anul 1957, (dar cu o întrerupere de câțiva ani) la efectivul de elevi constituit până atunci doar din băieți. Demn de menționat este și faptul că, în anii 1950-1958, au funcționat, cu întreruperi și clase de învățământ  primar și gimnazial, iar în perioada 1948-1989, în cadrul liceului au fost  clase complete și secția serală, aceasta  fiind lichidată în 1992.

La 15 septembrie 1992, cei 976 de elevi ai liceului sunt cuprinși în 31 de clase, după cum urmează: 18 clase de  matematică-fizică, 4 clase de fizică-chimie, 3 clase cu profil umanist, 5 clase de informatică și o clasă de matematică-fizică cu predare bilingvă.

La 1 septembrie 1996, unitatea de învățământ își schimbă denumirea în Colegiul „Vasile Alecsandri” Galați, iar la 1 septembrie 2000, primește numele actual: Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Galați.

Sintetizând, în parcursul școlii noastre, de-a lungul unui secol și jumătate, se conturează următoarele etape:

1867-1887: gimnaziu;

1887-1898: liceu cu  șapte  clase (V-XI);

1898-1928: liceu cu opt clase (V-XII);

1928-1934: liceu  cu șapte clase;

1934-1948: liceu cu opt clase;

1948-1954: școala medie de 11 ani;

1954-1958: școala medie  de 10 ani;

1959-1964: școala medie de 11 ani;

1964: liceu de 12 ani, care și-a reluat numele de  „Vasile Alecsandri”;

1996: prezent titlul de  „Colegiu”.

Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Galați este una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ preuniversitar din țară, fiind ani la rând în top 10 național, datorită colectivului profesional de excepție, a programelor inițiate de aceștia care au atras acei elevi dornici de a învăța și de a se afirma. Numele colegiului nostru a fost dus în lume de numeroși absolvenți care au devenit ei înșiși nume mari în diverse domenii. Dintre acestea, amintim doar două personalități academice incontestabile: Cristian S. Calude, matematician și informatician stabilit în Noua Zeelandă, care și-a adus contribuția prin cercetări în teoria algoritmică a informației, calcul cuantic, matematică discretă și istoria si filozofia calculului, respectiv, Adrian Bejan, cunoscut pentru contribuțiile din domeniul termodinamicii și ca autor al teoriei constructale privind proiectarea și evoluția în natură.

Prestigiul Colegiului Național „Vasile Alecsandri” Galați a fost recunoscut la nivel național în nenumărate contexte și unitatea școlară însăși și-a făcut un titlu de onoare în a sărbători excelența și tradiția în momente speciale. Enumerăm câteva dintre ele:

• 22-17 noiembrie 1992, se organizează simpozionul jubiliar cu invitați din țară și din străinătate cu ocazia împlinirii a 125 ani de la înființarea școlii;
• 16 noiembrie 2017, Ministerul Educației Naționale acordă Placheta și Diploma aniversară „Spiru Haret” Colegiului Național „Vasile Alecsandri” Galați, pentru activitatea educativă desfășurată și performanțele înregistrate în peste 150 ani de existență;
• 20 noiembrie 2017, Președintele României recunoaște rezultatele de excepție obținute în procesul de formare intelectuală și umană a tinerelor generații, precum și promovarea calității învățământului preuniversitar românesc prin Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Ofițer oferit Colegiului Național „Vasile Alecsandri” Galați cu prilejul a 150 ani de la înființare;
• 24 noiembrie 2017, se desfășoară simpozionul jubiliar cu invitați din țară și din străinătate cu ocazia împlinirii a 150 ani de la înființarea școlii;
• 26 noiembrie 2022, este organizat Spectacolul aniversar „CNVA – 155 de ani pentru un vis” cu ocazia împlinirii a 155 de ani de la înființarea școlii.
• 8 octombrie 2024, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați obține, din partea Președintelui României, Klaus-Werner Iohannis, Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de Comandor.

Așadar, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Galați se mândrește cu o istorie remarcabilă, la al cărei capăt prezent se află profesori, elevi și o întreagă comunitate de oameni conștienți că trebuie să ducă mai departe acest renume reînnoindu-i strălucirea cu propriile performanțe.

 

Surse bibliografice:

1) Alexandru  Nicolescu, Primii 60 ani de  activitate  ai  Liceului „Vasile  Alecsandri” din Galați, Editura  Lumina, Galați, 1928.

2) A  XXV-a  aniversare  de la întemeierea  liceului din Galați, Tipografia Schenk, Galați,1893.

3) Nedelcu  Oprea, Monografia Biblioteca  Publică „V.A. Urechia” Galați, vol. I, Galați, 2002.

4) D. D. Șoitu, Ghe. S. Ștefănescu Jubileu – 125 de ani de la înființarea Liceului „Vasile  Alecsandri” Galați, Ed. Grafix, Iași.

5)  Ion  Brezeanu, Ghe. S. Ștefănescu, Școala  Gălățeană, Ed. Geneze,1996.

6) Virgil Nistru Țigănuș, Istoria  unui sentiment, Ed.Național, 1997.

7)  Maria   Brăilescu, Mihail  Brăilescu, Corneliu  Goldu, Colegiul  Național ,,Vasile   Alecsandri”, 1867-2007, Ed. Sinteze, Galați, 2007.

8) Al.Vitzu, Studiu asupra învěţămȇntului secundar din Romănia şi în special al celui din circonscriptia I urmat de statistica Scόlelor secundare de ambe-sexe de la anul scolar 1875-76 – 1886-87, Bucuresci, 1888.

9) Moise N. Pacu, Cartea județului Covurlui, Bucuresci, 1891.

10) Gh. N. Munteanu-Bârlad, Galații, Galați, 1927.

11) M. Brăilescu, Studii și articole, 2, 2017.

12) S.Haret, Rapport adressé sa majeste le roi de Roumanie sur l’activite du ministere de l’instruction publique et des cultes par Spiru c. Haret minister, Bucarest, 1904.

13) Ion Cioroiu, Colegiul Naţional Vasile Alecsandri, din Galaţi, la 150 de ani, Galați, 2017.

14) Sorin Langu, Galați, ancore în trecut, Galați, 2024.